Paznicii din parcul Plumbuita si neputinta lor

Aseara eram la plimbare in Parcul Plumbuita cu bebelusa mea. Era aproximativ ora 9 asadar se intunecase.
Foarte multa lume in parca la ora asta, foarte multi copii cu parintii din dotare, batrani, caini, ce sa mai… tot poporul de parca dadea Ontanu vreun concert, cum face de obicei in weekend.
Odata cu toata populatia asta era di destul galagie asa ca am decis sa o duc pe bebelina ceva mai sus spre un loc de joaca unde la ora aia nu era mai nimeni si unde nici nu erau tantarii care erau jos langa lac. Bag seama ca tantarii nu erau prosti ca doar nu erau sa bantuie noaptea prin parc prin zone in care nu-i tipenie de om.
Asadar cum stateam eu pe o bancuta in semi-intuneric cu caruciorul in fata mea, vad un paznic cum vine spre mine si in gura mare ma intreaba ceva. Nu am inteles nimic si eu oricum in secunda doi il shashaiam de zor ca sa nu mi-o trezeasca pe printesa.
A vazut dumnealui ca nu il bag in seama asa ca s-a luat si s-a dus ceva mai incolo.
In zona aia este o intrare in parc dinspre casele din Plumbuita unde locuiesc fel si fel de specii de oameni, mare parte din ele specii pe care nu ti-ai dori sa le cunosti, sau ti-ai dori sa fie pe cale de disparitie. Sac, sac ca nu sunt pe cale de disparitie, ba mai rau, se inmultesc ca iepurii.
Si pe aceasta intrare vad un cateva domnite cum intra incarcate cu saci de gunoi. Bag seama ca domnii se tratasera cu cateva bere, ca porcii, pana s-au facut manga si decat sa incerce sa nimereasca intrarea in parc au trimis consoartele sa faca treaba murdara.
Ma si gandeam: Sa vezi ca astea le arunca prin parc. Da nu cred ca totusi uite-l pe nenea Paznicu’ cum se duce spre ele.
Ei nah, nenea paznicul cred ca s-a dus sa le salute pe caprioare si nu stiu ce au discutat ei acolo dar cert e ca fetele au basculat toti sacii langa un tomberon in parc si au plecat.
Deja mi se ridicase nervu’. Asa ca am asteptat sa mi se trezeasca bebelusa si l-am luat la intrebari pe paznic.
Raspunsul lor a fost simplu:
Nu avem domne’ ce sa le facem ca ne taie si ne arunca in lac. Vrem si noi sa ajungem dimineata intregi la familie. Si asa castigam 700 de lei. A venit si politia si le-a dat amenzi dar nu se intampla nimic. Trec si jandarmii calare si nu se iau de ei. Noi ce sa le facem?
Asadar noi nu putem sa avem parcuri curate si linistite ca paznicii care sunt platiti sa le pazeasca tremura in fata specimenelor de mai sus. Drept urmare, dupa proverbul “Capul plecat sabia nu-l taie” plecam capul de fiecare data cand vedem o neregula de frica.
Da poate daca te opui odata, te pui de doua ori, ii tragi un paston peste ceafa ca sa vada ca nu esti pus acolo de copac, poate ca specimenul nu mai are tupeul atat de mare.
Zic si eu asa, sa avem o strategie. Ca asta cu capul plecat e cam de porc…

Toate cele bune

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *