adimitran.com » Mai vechi

Cat costa construirea unei case pe cont propriu

Adi — Wed, 02 Jun 2010 19:43:20 +0000

Constructia unei case in regie proprie in Bucuresti poate costa 56.000 de euro (teren 400 mp + locuinta “la rosu” cu o suprafata de 200 mp construiti), in functie de materialul folosit si de zona in care este achizitionat terenul.
Printre cele mai ieftine terenuri din Bucuresti sunt cele din zona Soseaua Alexandriei, in cartierul Haliu gasindu-se loturi de 300-500 mp, cu utilitati, la preturi de 70-110 eur/mp. O varianta o reprezinta si casele “la rosu” ( fara finisaje), pentru care se cere un pret de 65.000-95.000 de euro.
Indiferent daca materialul principal de constructie al casei este lemn, BCA, caramida, metal sau beton monolit armat, pretul de constructie/mp porneste de la 130-150 de euro, potrivit informatiilor prezente pe site-urile firmelor de profil centralizate de Wall-Street.
Pe de alta parte, constructia unei case “la cheie” (structura, utilitati, finisaje) costa 400-600 de euro/mp. Cele mai ridicate preturi sunt cele ale caselor construite din beton monolit armat, in vreme ce variantele mai ieftine sunt locuintele cu structura metalica sau din lemn masiv.
Caramida si betonul celular autoclavizat (BCA) sunt cele mai intalnite materiale de constructii de pe piata romaneasca atunci cand vine vorba de constructia unei locuinte.

Casele din caramida sau BCA au o durata de viata mai mare comparativ cu locuintele construite cu alte materiale de constructii si prezinta o siguranta sporita in ceea ce priveste structura de rezistenta. De asemenea, casele din caramida sau BCA au avantajul de a izola fonic mult mai bine decat cele din lemn, de exemplu.
Dezavantajele unei locuinte din BCA/caramida sunt date de confortul termic scazut, de costurile ridicate de constructie, precum si de perioada mai lunga de constructie.
Constructia unei case din caramida sau BCA costa 130-150 de euro/mp la rosu si poate ajunge la 500-550 de euro/mp la cheie, arata site-urile de specialitate consultate de Wall-Street.
Costul la rosu al casei este dat 70% de materiale de constructii si 30% de manopera. Intrucat costul materialelor reprezinta principalul element al costurilor, realizarea casei in regie proprie nu poate determina o scadere semnificativa a pretului final.
Totodata, proiectului casei se poate realiza la un cost de 10-25 de euro/mp.
In functie de rapiditatea de obtinere a autorizatiilor de constructie, ridicarea unei case cu o suprafata de 150 mp se poate finaliza in 3-6 luni

Pretul unei case din lemn masiv este de circa 350-400 de euro/mp (fara TVA), potrivit specialistilor.
In functie de constructor, ridicarea structurii (casa la rosu) dureaza 1-2 saptamani, in vreme ce beneficiarii se pot muta in locuinta dupa 2-2,5 luni.
“Cele mai importante avantaje ale unei case din lemn sunt rapiditatea de constructie si confortul termic. O casa care are o structura de lemn este mult mai calduroasa iarna, iar vara este racoroasa. De asemenea, un alt avantaj pe care il are o casa din lemn este rezistenta la cutremure, datorita elasticitatii materialelor de constructii”, spune reprezentantul unei firme din Constanta, specializata in constructia de case din lemn.
Pe de alta parte, marele dezavantaj al unei case din lemn este rezistenta foarte slaba la foc, in ciuda materialelor ignifuge cu care se trateaza materia prima.
“Un alt minus al casei din lemn este durata de viata mai mica in raport cu o casa clasica, din BCA sau caramida. In medie, o casa din lemn rezista 100 de ani, fata de 200 de ani in cazul unei locuinte din BCA sau beton. In Germania exista insa si case din lemn care au o vechime de peste 1.000 de ani”, mentioneaza reprezentantul firmei de constructii.
Cei interesati sa-si faca finisajele pe cont propriu ar trebui sa stie ca pretul unei case din lemn la rosu (structura + manopera) este circa 150 de euro/mp.
De asemenea, realizarea proiectului unei case de lemn costa 10 euro/mp.

Un concept introdus doar de cativa ani pe piata locala, casele pe structura metalica reprezinta o solutie mai ieftina la unitatile locative construite din materiale ca BCA sau caramida.
Pretul unei case pe mp la rosu este 150-230 de euro, in vreme ce constructia la cheie poate sa ajunga la 450 de euro/mp.
Compania ArcelorMittal Construction (AMC) Romania, divizia producatoare de materiale de constructii a grupului Arcelor Mittal, a lansat anul trecut pe piata locala o casa pe structura metalica, al carei pret la cheie este de 400 euro/mp.
Durata de constructie a unei astfel de locuinte este de circa opt saptamani.
Avantajele unei case pe structura metalica sunt viteza ridicata de constructie si costurile mai reduse de intretinere datorita izolatiei.
In schimb, principalele dezavantaje sunt durata redusa de viata (100 de ani), izolarea fonica redusa, precum si riscul pe care il prezinta in cazul unui incendiu.
Principalul avantaj al construirii unei case din beton monolit armat este viteza de executie, datorita suprafetelor mari ale materialelor de constructii. O casa la cheie poate fi gata in 3-4 luni.
De asemenea, spre deosebire de locuintele din structura metalica sau lemn, durata de viata a unei case din beton monolit este mai mare. Totodata, o casa din beton monolit prezinta o siguranta sporita la foc, cutremure sau inundatii.
Pe de alta parte, costul unei case din beton monolit armat este destul de ridicat, pretul fiind de 550-650 de euro/mp la cheie si de 250-300 de euro/mp la rosu.
Terenurile din Bucuresti cu suprafete cuprinse intre 600-900 mp si parametri urbanistici buni, respectiv POT (Procent de Ocupare) si CUT (Coeficient de Utilizare) maxim, au in prezent preturi cu pana la 30% mai mici fata de aceeasi perioada a anului trecut, afirma Iulian Fechita, coordonatorul departamentului de terenuri al companiei de consultanta imobiliara Euroest.
Loturile de teren din zona Baneasa, amplasate in apropiere de DN 1, in spatele benzinariei Mol, cu suprafete de 250-600 mp, au preturi cuprinse intre 150 si 180 euro/mp. Pentru terenurile stradale din zona Pipera, cu suprafete de 350-450mp, preturile variaza intre 350-400 euro/mp, afirma Iulian Fechita.
Ceva mai scumpe sunt loturile de teren din zona Vatra Luminoasa, unde pentru suprafetele cuprinse intre 250-450 mp se cere un pret de 450-650 euro/mp. Preturile urca si mai mult in zona Iancu Nicolae, unde loturi cu suprafete cuprinse intre 300 si 400 mp se vand cu 600-800 euro/mp.
“Terenurile mari, desi au caracteristici bune, au inregistrat cea mai mare scadere, in unele cazuri chiar de 60%. De exemplu, terenul de la Fabrica Timpuri Noi, cu suprafata de 50.000 mp, un POT de 60% si CUT de 4,5 era scos anul trecut la vanzare pentru 1.000-1.100 euro/mp, iar in prezent nu isi gaseste cumparator nici pentru 500 euro/mp”, mai spune consultantul Euroest.

Birocratia nu se reduce cu 25%? Ar trebui

Adi — Wed, 26 May 2010 09:10:41 +0000

Daca vrei sa iti testezi vreodata limita rabdarii poti incerca sa depui un bilant contabil la Registrul Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti. Asta am incercat eu sa fac azi. Pentru bilanturi contabile trebuie sa mergeti la sediul din str. Intrarea Sectorului nr. 1, adica la Piata Muncii langa biserica Sf. Constantin si Elena. Programul este de la 8.00 pana pe la 16.00 parca. Bun! Am ajuns la RC la ora 11 si crezand ca un copil naiv ca o sa termin in 15-20 de minute ca sa ma pot intoarce in timp la birou, am intrat curajos pe usa. La parter nu era cine stie ce. Pentru bilanturi contabile trebuie mers la etajul 1 si 2. Trebuie platita o taxa, trebuie facuta o cerere si trebuie depus bilantul. Am mers sa platesc taxa la etajul 1 si mi-a venit rau. Toate cozile de la casierii erau lungi de peste 20 de metri si pe mai multe randuri. Neavand loc sa se intinda cozile serpuisera printre stalpii de sustinere. Am mers si la etajul 2 si la fel ca la 1 aceleasi cozi, parca comuniste, la casierii.

Eu nu am rezistat si am plecat. Am zis ca mai bine merg maine dimineata cu noaptea in cap si stau pana deschide, decat sa stau cateva ore doar ca sa platesc o taxa, dar sa mai stau si la coada la depunere.

Deci birocratia chiar ne omoara, caci nu am mai vazut in viata mea asemenea cozi. Nu imi mai amintesc cum era cand mergeam la paine cu cartela… dar nu cred ca era chiar asa. Oricum ar fi avem nevoie de un sistem informatic, caci se pierde timp important stand si transpirand la niste cozi, pentru a-i spune statului ce ai facut tu in anul precedent. Insa probabil ca mai este mult pana o sa moara birocratia asta si sa facem si noi totul putin mai informatizat. Macar daca tot cheltuie sumele alea record pentru informatizarea diverselor structuri, sa merite investitia, caci asa nu se mai poate.

Te plictisesti la birou?

Adi — Fri, 14 May 2010 09:29:27 +0000

Daca ai o zi la birou in care nu prea ai ce face, astepti timpul sa treaca sa pleci acasa, sau pur si simplu te afli in ziua de salariu si pana nu iti intra chiar nu ai cheful necesar pentru a-ti face treaba, atunci iata ce poti face cu timpul tau liber. Da-ti frau liber imaginatiei. Descopera artistul din tine. Si incearca sa nu faci asta cu insecte/animale protejate de lege )

Singurii care mai protesteaza

Adi — Thu, 13 May 2010 13:18:05 +0000

Ca ne afundam in rahat pe zi ce trece nu e o noutate. Ca al nostru guvern nu are nici macar o idee cum sa iasa din acest rahat iar nu este o noutate. Ce este o noutate este faptul ca totusi mai exista oameni care protesteaza. Pensionarii! Pensionarii pare-se ca sunt singurii care, probabil din prea mult timp liber, vor sa protesteze impotriva dobitocilor care ne conduc. Bravo lor! Macar ei incearca sa faca ceva. Ar trebui ca populatia sa ia exemplul grecilor, sa caute pe Goagal reteta Cocteilului Molotov si sa-i scoata pe guvernanti la un cocteil in oras… sau in guvern. Atat timp cat stam cu botul pe labe, marea parte a populatiei acestei tari, nici ca o sa se sinchiseasca guvernantii de nivelul nostru de trai. O sa scada puterea de consum, o sa scada nivelul de trai, or sa scada taxele si impozitele platite, caci nu o sa mai fie prea multi angajati, o sa fie aruncate tot felul de masuri anticriza care or sa ne grabeasca intr-un faliment placut.

Pensionara (grad: 5 papornite de rafie) care aplica o directa de dreapta unui jandarm (grad: 1 pulan SH)

Daca te intereseaza de ce ti se intampla iata reteta fericirii:

Cocteil Molotov

(Sursa: Wikipedia, enciclopedia liberă)

Cocteil Molotov este o bombă incendiară artizanală, un amestec de anumite produse inflamabile (ex. benzină) cu ulei de motor şi un recipient de sticlă.

În modelele clasice, o cârpă sau bucată de pânză aşezată în locul dopului serveşte de fitil. Se aprinde fitilul şi se lansează. La spargerea sticlei se împrăştie conţinutul care intră în contact cu flacara fitilului şi se incendiază. Uleiul de motor face ca benzina să se lipească de orice suprafaţă.

Cocteilul de impact în loc de fitil foloseşte acid sulfuric şi potasiu. Lansând bomba, sticla se sparge şi acidul întră în contact cu potasiul generând o puternică reacţie exotermică (urcare bruscă de temperatură), care face să inflameze combustibilul. În plus pe lângă daunele provocate de foc, trebuie să adăugăm şi efectul coroziv al acidului. Altă caracteristică a bombei cu acid în înfruntări nocturne nu arată poziţia aruncătorului.

A fost folosit în timpul Războiului civil spaniol 1936-1939, dar denumirea provine de la utilizarea lui în Războiul Ruso-Finlandez, pe atunci Viaceslav Molotov (ministru de externe a Uniunii Sovietice) anunţa prin intermediul radioului populaţia finlandeză, că armata rusă nu bombardează ci trimite alimente; finlandezii au răspuns în felul următor “daca Molotov pune mâncarea, noi vom pune cocteilurile”. Această armă era utilizată ca armă antitanc şi avea un efect demoralizator pentru inamic. S-au folosit în general în conflicte urbane, datorită uşurinţei de fabricare şi costului scăzut. Deasemenea se foloseşte în diverse proteste violente la mitinguri în confruntările cu poliţia.

Bloggerul Mircea Badea

Adi — Thu, 27 Aug 2009 16:38:52 +0000

Mircea Badea care in emisiunea sa “In gura presei” isi exprima parerile, CENZURAT, despre politica, mondenitati si tot ce mai este scris prin ziarele pe care el le analizeaza si dezbate in fiecare seara, are si un blog. Mai intru pe blogul lui si mai citesc cateodata unele posturi, daca imi atrag atentia. A fost la un moment dat, zilele trecute, un post despre anumite persoane care il corectau ca a scris “sa nu fii bou” cu doi de i. Gresit. Omul avea dreptate pentru ca “sa nu fii bou” chiar se scrie cu doi de i, dar Mircea ia foc atunci cand careva retarzi de pe blogul lui au tupeul si prostia sa il corecteze ca de fapt cei care l-au corectat prima data aveau dreptate, pentru ca in cazul ala chiar se scrie cu un i. As fi vrut sa ii vad fata lui Mircea cand a citit, cred ca i-a venit sa dea cu laptopul pe geam sau l-ar fi pleznit pe el/ea care l-au corectat. Ce bine insa ca la TV, “In gura presei” se supune totusi regulilor CNA-ului, caci pe blog, Mircea o ia razna rau de tot.

Dau casa in Pipera… pe gratis!

Adi — Sun, 23 Aug 2009 19:10:21 +0000

Pipera, faimosul cartier Pipera. Tin minte ca acum ceva ani cand a explodat acest cartier, pentru ce-i cu bani daca nu isi trageau o vila in pipera erau o rusine pentru prietenii lor, parca nu mai aveau curajul sa iasa in societate daca nu aveau si ei acolo o vila prapadita de 1 milion de euro. Ca sa fac o comparatie, rusinoasa pentru mine, munca mea pe o luna de zile valora aproape cat 1 metru patrat de teren in pipera. Cum adica? Lucram pe plantatie o luna de zile si la sfarsit cu banii din salariu nu-mi permiteam nici macar un metru de teren in selectul cartier … nordic. Da, trist dar asa este. Multa vreme nici nu am ajuns prin Pipera, si pe vremea aia pentru mine Pipera era un fel de Paradis, imi inchipuiam ca daca cineva e atat de tampit incat sa isi cumpere o casa acolo cu 500.000 sau un milion de euro, inseamna ca este raiul pe pamant. Raiul pe pamant o fi… dar inca nu stiu pentru cine, poate pentru cei care au vandut terenuri pe acolo, pentru ca la prima ploaie serioasa, sau mai precis in anii trecuti cand ploaia muta un sat intreg din deal in vale, cei din Pipera tineau competitii la caiac-canoe prin living cu familia sau neamul. In functie de cat aveai de mare livingul la casa, erai ales sa gazduiesti campionatul local de inot sincron sau ambarcatiuni viteza. Cum ploua putin cum milionarii din Pipera erau in aceeasi situatie cu cei de prin alte zone defavorizate ale caror case impreuna adunate din 10 sate nu faceau cat o vila in Pipera. Eh poate ca asta nu-i asa rau, ca pana la urma cat de des o ploua? Nu suntem cunoscuta ca o tara bogata in precipitatii. Mai ploua cand si cand, dar e bine… ca spala gresia si faianta. Dar ce te faci cu strazile? Daca esti om cu bani si iti plac masinile sport si ai avut proasta inspiratie sa iti iei vila in Pipera atunci trebuie sa iti iei si o platforma care sa o tii la intrare in cartier. Vii cu Ferrariul tau, te dai prin oras, agati fufele, le transpiri cand turezi masina odata, le urci pe bancheta din spate si dai pedala pana le provoci 3-4 orgasme in cascada si apoi daca e vreuna atat de proasta o iei si acasa. Aici cand ajungi iti urci frumos masina pe platforma si o duci acasa, daca nu vrei sa intri cu toata masina in Pipera si sa ajungi acasa cu volanul. Probabil ca la cat ii stiu de pretentiosi pe cei de la Ferrari in legatura cu proprietarii masinilor lor exclusiviste, daca esti din Pipera nici nu iti poti cumpara una, ca la cat este de prost drumul o rupi in prima zi.

Dar trecem si peste drumurile proaste din cartier si va zic ca azi cand veneam din Baneasa Shopping City, am vazut coada de masini pe pod asa ca am ales drumul prin Pipera. Ajung la intrarea in cartier si ce sa vezi?! Sa nu vezi nimic, ca era o bezna de nu nimeream schimbatorul de viteze… M-a apucase plansul ca stiam ce-i pe strada, deoarece cu 3 zile inainte am luat-o pe acolo si nu am avut suflet sa imi chinui masina prin gaurile alea, am intors si am preferat aglomeratie din DN1.

Vad acum multe case de vanzare in aceasta frumoasa zona. Vad un nene la televizor care a cumparat o vila cu 1 milion de euro si se chinuie de 2 ani sa o vanda. Zboara acum smecherasii din bomba Pipera ca potarnichile, care incotro si se roaga sa mai fie cineva atat de tembel ca ei sa le cumpere casutele. Bafta nene!

Acum, daca ar fi sa trag o concluzie din toate astea as putea sa inteleg de ce nu am eu bani. Pai ca sa ai bani trebuie sa fii prost de dai in gropi cu lumina stinsa noaptea cand te dai cu barca prin casa. Pai numai un prost ar putea sa isi cumpere vila de 1 mil de euro si la prima ploaie sa ii intre apa in casa, apoi sa plece spre servici cu tancul prin transee, iar noaptea, cateodata, sa nu fie nici macar un bec aprins pe strada. De ce m-ai facut mama baiat destept? Ce ti-am facut eu? Nu puteam sa ies un prost si sa imi cumpar si eu vila in Pipera? In fine, asta este, am auzit ca la batranete se mai prosteste omul, dar ca naiba, ca voiam sa ma bucur si eu de bani acum tanar, nu la batranete cand o sa ii investesc in Viagra.

Primul telefon care se incarca wireless

Adi — Wed, 17 Jun 2009 09:31:00 +0000

Lumea este intr-o continua expansiune iar aceasta expansiune are nevoie de energie. Aparatura electrocasnica, televizoarele, radio-uri, masini, telefoane mobile, calculatoarele toate au nevoie de energie.
Cei de la Nokia vor sa sa inventeze primul telefon care sa nu necesite alimentare la o sursa principala de energie, adica un telefon pe care sa nu mai fii nevoit sa il incarci la priza. Aparatul nu se incarca chiar din nimic ci din undele electromagnetice care ne inconjoara. Orice unda radio este purtatoare de mici energii iar telefonul va fi echipat cu o antena de banda larga si doua circuite simple. Antena este conceputa sa receptioneze frecvente intre 500MHz si 10GHz, iar, primul circuit receptor va converti undele electromagnetice in energie electrica in timp ce al doilea circuit va incarca acumulatorul. Cercetatorii Nokia au reusit sa capteze 20mW incat sa poata tine un telefon in modul standby, insa aceasta cantitate nu este indeajuns pentru a folosi telefonul si pentru convorbiri. Nokia spera sa poata sa obtina, cat mai curand, o cantitate de 50mW din convertirea undelor electromagnetice fiind astfel posibila reincarcarea acumulatorului telefonului.
Ce te faci insa daca te afli in pustiu cu telefonul iar cantitatea de unde electromagnetice nu este indeajuns pentru a-l reincarca. Probabil atunci o sa se inventeze telefonul care se incarca singur din undele electromagnetice cat si de la soare.

Votati in sondajul din dreapta sus

3 ani de Burda.

Adi — Fri, 05 Jun 2009 18:40:00 +0000

Nu am mai scris de ceva vreme si imi tot zice lumea pe mess asta. Nu am mai scris pentru ca nu am avut dispozitia necesara sau pentru ca am facut 3 ani in cadrul unei companii in care am lucrat cu drag si in care credeam eu, naivul, ca sunt destul de bine plasat din punctul de vedere al sigurantei. 3 ani si vreo 10 zile in multinationala Burda.
Burda a reusit intr-un final dupa 3 ani de cand sunt eu in firma, sa gaseasca un sediu in care sa mute ambele tabere, Burda si Casa Lux. S-au mutat intai cei din Burda, apoi a venit si randul nostru, al celor de la Casa Lux. Eu ii cunosteam pe majoritatea din Burda caci lucrasem cu ei 1 an, iar cei de la CL erau oarecum sfiosi. Asadar saptamana trecuta ne-a venit si noua randul sa impachetam si sa ne mutam in nul sediu despre care auzeam tot felul de lucruri, ba ca ar fi ok, ba ca-i grota. Am incarcat masina de calculatoare si le-am mutat acolo. Era mai sigu asa decat sa imi scape careva calculatorul pe jos si sa stau sa ma uit dupa la el. Am strans, am pus in cutii, am incarcat in duba si ne-am mutat.
Luni la noul sediu, am ajuns voios, inca nestiind unde o sa stau, dar despachetam si imi pusesem calculatorul provizoriu pe un birou pentru ca aveam treaba.
La un moment dat, imi zice directorul ca vrea sa vb cu mine 1 minut. Merg la el in birou impreuna cu un polonez, care pe parcursul intregii discutii nu a scos un cuvant si ma intrebam de ce naiba l-a mai chemat acolo.
Primesc si vestea cea mare… Adi ne pare rau dar trebuie sa renuntam la un layouter odata cu unirea celor doua sedii, iar tu esti cel care pleaca, decizie care imi apartine si de la care nu mai este cale de intoarcere!
Din partea mea pauza si un zambet amar pe fata. Pana sa deschid gura, mi-au zburat prin cap toate planurile mele care se duceau, acum, pe apa sambetii, luna viitoare cu plata datoriilor si cuvantul “criza”. Asa m-am saturat de prostia asta de criza supraestimata si trasa de par, pe toate partile auzi, e criza frate ce vrei, criza in sus, criza in jos. Dar in cazul asta… nu era vorba numai de criza. Si am inceput o discutie cu directorul. Voiam o explicatie pentru aceasta concediere.
“Reorganizarea firmei si desfiintarea postului” scria in hartiile care erau pregatite deja pentru ca eu sa le semnez.
In toata mandria de trust, nemtesc, sunt multe titluri de reviste, insa doar cateva care se fac de la zero, si cu un numar mare de pagini. Revistele pe care le faceam eu Casa Lux si Casa de Vacanta erau fix astfel de reviste. Format mare, numar de pagini multe si se paginau de la zero. Cum sa concediezi exact omul care face revistele cele mai grele nu stiu.
Pentru Burda am pierdut un an de facultate, pentru ca un layouter a plecat din firma si din comoditate nu au ai angajat altul, iar eu i-am facut treaba 3 luni – exact cand aveam sesiune – muncind non stop si pana pe la 3 dimineata. Pentru revista Casa Lux, am stat multe zile peste program si predari cu 36 de ore lucrate in continuu, plus stat pana la 6 dimineata din cauza rahatului de software pe care l-au cumparat si din cauza caruia 4 ore in ziua predarii nu am facut nimic. Cand la toate astea, mai adaugam si o retea varza, un calculator care ii dai drumul si merge ca naiba, si despre care anunti si primesti raspunsul “pune si tu floriol pe el sa nu mai scartaie”, e clar ca nu iti mai poti face munca cum trebuie si te mai si enervezi.
Deci draga domnule director, poti sa iei motivul tau, reorganizare si desfiintarea postului, unui om care stie cu ce se mananca meseria de layouter, si sa te stergi cu el la fund. Pentru 3 ani lucrati cu drag in compania asta macar puteai sa zici: “Da bai Adi, ai suparat pe cine nu trebuie si mi s-a cerut plecarea ta” sau oricare ar fi motivul, dar nu sa-mi servesti astfel de gogosi.
Sa ai un angajat, care nu vine sa faca scandal ca sta peste program pana la nush ce ore, si care nu sparge usa si pleaca acasa la ora 6 jumate cand se termina programul, cum fac altii care spun “nu sta nimeni peste program pentru pozele voastre”, cred ca gasiti mai rar. 3 ani am lucrat pentru Burda cu placere si in 20 de minute au reusit sa imi lase un gust atat de amar. Daca asa stiti sa va tratati cu angajatii, atunci unde-i profesionalismul nemtesc cu care va laudati cand am venit la interviu. Sa concediezi un om in plina criza pentru un motiv atat de prostesc mi se pare absurd. Faceti intai o evaluare a angajatilor si dupa decideti cine e mai potrivit pentru job sau nu, dar nu ii concediati ca v-au suparat niste angajati platiti sa stea sa priveasca cum lucreaza fraierii.
Chiar imi placea in Burda! Pacat! Dar cum se spune un sut in fund este un pas inainte, sunt, insa, curios care-i pasul inainte, acum in plina criza cand toata presa e la pamant!

Google personalizat pentru orice natie

Adi — Tue, 26 May 2009 07:19:00 +0000

Am vazut ieri un status, cred, cu un site iar curiozitatea m-a impins sa dau click. Uite asa am descoperit varinta tiganeasca a lui Google si anume Gugle pe care am decis sa o imortalizez cu un print screen.

Ce E-uri am mai mancat azi!

Adi — Sat, 23 May 2009 14:04:00 +0000

… mi s-a facut pofta de ceva dulce, asadar am plecat spre Mega Image unde am luat-o pe la toate vitrinele alea. Caram de toate in cos, pana cand m-am uitat in portofel. M-am apucat sa le pun la loc pe rafturi si sa imi iau strictul necesar. 1/4 pepene rosu sau lubenita la olteni, 1 strugure, 2 cutii icre capelin – scumpe rau dar noroc ca sunt ambalate la borcanele de 50g – 2 pungi de Bake Rolls si o chestie lunga subtire de faina cu nuci si stafide si foarte tare…

… la casa: “punga doriti?”, “nu”, bip, bip, bip 48 de lei, va rog. imi ploua in gura la icrele negre puse pe bake rolls asa ca am uitat de dulciuri.

Tocmai am terminat de mancat icrele si ma uit ce curiozitate pe spate sa vad ce contin.
Icre, sare si:
E151, E110 – coloranti
E211 – conservanti
E330 – aroma naturala
E414 – stabilizator
Stateam si ma intrebam care mai sunt icrele cu atatea E-uri si m-am gandit sa caut pe net sa vad ce face fiecare E-u. Asadar:

E 110 Galben Portocaliu (Sunset FCF, Gal ben Orange S)
Colorant, portocaliu, artificial, azoic, sare disodică a acidului 2-hidroxi-1(4 sulfonato fenilază) naftalin 6 sulfonat. Testele efectuate pe animale au evidenţiat apariţia tumorilor renale. Poate provoca alergii persoanelor sensibile, congestie nazală, astm, bronho-constricţie, disfuncţii ale percepţiei gustului, distrugeri cromozomiale, spasme vasculare, dureri gastrice, blocarea enzimelor digestive. La animale opreşte creşterea provocând retardare.
NU SE RECOMANDĂ CONSUMUL FRECVENT.

E 151 Negru Brilliant BN, Negru PN
Colorant, negru, azoic, artificial, sare tetrasodică a acidului [(sulfo-4fenilazo-1)-4'sulfo 7'naftilazo f] hi-droxi-1-acetil 8 naftalin disulfonic 3,5. Poate provoca alergii persoanelor sensibile, induce hiperactivitate (ADHD), urticarie, rinite. Interferează cu enzimele digestive.
NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL.

E211 – Aditivul ce poate provoca distrugeri la nivel celular
Studiile realizate de experti britanici au au ajuns la concluzia ca aditivul alimentar E 211, cunoscut sub denumirea de benzoat de sodiu, poate provoca distrugeri semnificative in ADN-ul uman. A fost studia efectul E211 asupra celulelor vii si s-a descoperit că acest aditiv afectează mitocondriile, organite care furnizează energia la nivelul celulelor.

E 330 – acidul citric sau sarea de lãmâie, cel mai periculos adaos cancerigen (produce boli ale aparatului bucal)

E 414 sau guma de acacia este agent de ingrosare, stabilizator. Acesta este natural, fiind extras din seva arborelui Acacia Sengali. Provoaca alergii si se comporta ca o substanta de balast.
Nu se recomanda consumul frecvent

E-urile considerate de oncologi drept “criminale”
Suspecte:
* E 125, E 141,
* E 150, E 171,
* E 172, E 173,
* E 240, E 241,
* E 477;
Periculoase:
* E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda tiroidã);
Toxice:
* E 220, E 221, E 222, E 224 (produc boli intestinale); E 338,
* E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465,
* E 466 (afecteazã tubul digestiv); E 230, E 231, E 232, E 233 (produc boli de piele); E 200 (suprimã vitamina B12); E 320,
* E 321 – antioxidanti din margarinã (cresc colesterolul); E311, E 312 (atacã sistemul nervos); E 330 – acidul citric sau sarea de lãmâie, cel mai periculos adaos cancerigen (produce boli ale aparatului bucal)
Cancerigene:
* E 123, E 131, E 142, E 211, E 213, E 214, E 215, E 217, E230, E 631 – interzisi în SUA, Comunitatea Europeanã si tãrile din fosta URSS.

E-urile bune:
* vitamina E naturalã E 306, antioxidant puternic (prezent în ficat, ouã, peste, soia);
* vitamina C naturalã – acidul scorbic – E 300 antioxidant puternic
* clorofila E 140 – colorant natural
* lecitina E 322 – antioxidant natural
* pectina E 440 – gelifiant natural
* caragenon natural E 407, emulsifiant extras dintr-o algã marinã.

Cu alte cuvinte m-am rezolvat azi cu cele doua cutiute de icre pe care mi le-am luat! Mai am de fapt 3 sferturi din cea de-a doua, dar mi-a pierit pofta.

Spor la cumparaturi. Mergeti si dati banii ca sa va ucideti organismul incet dar sigur.

P.S.: Chestia lunga subtire cu faina, nuca si stafide e oribila!!!