adimitran.com

Toata lumea stie reclamele cu Dorel (pentru cei care nu le stiu iata una aici: youtube.com) care sunt rupte fix din realitatea domeniului constructiilor din Romania. 10 muncitori care stau in jurul unei gropi si se uita la un “Dorel” care sapa de zor, sau muncitorii care incep o lucrare cu termen de finalizare intr-un an si o termina in 2 sau nu o mai termina deloc. Asadar cum toata lumea stie cam cum se munceste pe la noi, poza urmatoare mie imi cam da batai de cap. Este facuta in zona Basarab unde se construieste de zor acel aberant pasaj. Un nene cu o masina, a venit cu gandul ca sta 4 ore si pleaca. A parcat masina si a plecat la treaba lui. 4 ore mai tarziu, cand a venit sa se urce in masina a ramas socat cand a vazut ca pe sub masina lui trecea un canal proaspat sapat. Stau si ma intreb cum, in 4 ore, acesti Dorei au reusit sa sape un canal si pe sub masina omului? De unde atata ambitie? Sau oamenii au fost enervati de impertinenta soferului care a parcat masina acolo? Pai asta imi da idee, daca asa ceva ii ambitioneaza pe muncitori, propun sa ne parcam toti masinile pe la Baneasa, Basarab sau pasajul Pipera, incat lucrarile sa se deruleze mai repede. Eu unul nu prea reusesc sa inteleg cum au facut ei aceste sapaturi pe sub masina omului.

Popularity: 2% [?]

Nu sunt misogin, dar am cautat un astfel de exemplu si cu un barbat. Nu am gasit! Iata cum spalati o masina exterior plus interior cu aceiasi bani. Sunteti bineveniti sa comentati si sa spuneti cam ce a vrut sa faca domna!

Votati in sondajul din dreapta sus!

Popularity: 5% [?]

Nu stiu ce-i cu vremea asta. Cand mor de cald la umbra copacului cand ploua, tuna si fulgera precum azi. Ce-i cu vremea asta nehotarata, furtuna ce lasa copaci rupti in urma, 35 de grade la umbra si ploaie? Trecand peste asta, azi mi-as fi dorit o zi insorita daca tot a fost libera pentru majoritatea oamenilor, a celor cu servici, hmm… trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea asta. Asadar dupa ce am facut niste cartofi la tava cu pulpe deasupra, salata si un fel de sos tzatziki am decis ca ar fi bine sa iesim la un film in Mall, ca doar asta stie romanul cand e naspa afara… sa se Malluiasca. Pantofii in picioare fundu in masina si directia Plaza Romania, unde am dat gata 3 clatite cu doua feluri de umpluturi – 24 lei, 3 bilete la film – 56 lei, 2 ape plate – 14 lei, un nachos cu doua sosuri – 18 lei, satisfactia unei seri la limita esecului nepretuita, pentru toate celelalte exista Mastercard. Deci o seara in 3 s-a rezumat lejer (lejer = cuvantul folosit atunci cand nu mai ai servici si iti dai seama ca nu mai poti cheltui ca inainte) la 112 lei. Nu ar fi asta o problema… dar m-au dat pe spate apele si nachos-ul. Adica cum sa iei doua ape plate cu 7 lei bucata… ca nici la terasele de fitze din herastrau nu cred ca sunt atat, doua ape Dorna, iar nachos-ul asta 18 lei… parca am comandat ceafa de porc cu garnitura. Sau vorbesc eu prostii doar pentru ca am ramas acum fara servici si mi se par toate scumpe. Nu cred! Nu mi s-au parut scumpi niste pantofi de la reebok la 240 de lei. Dar o apa plata la 7 lei chiar mi se pare scumpa!
Nu mai vorbesc despre bani ca ma deprim. Am vazut “Sejur cu surprize” super film. Am ras de m-am prapadit la multe faze. S-a terminat si filmul si parca mi s-a facut pofta sa merg in Grecia! In drum spre iesire am trecut si pe la Peacock un magazinas ieftin din Mall. Am ajuns la sectiunea femei pe care ei o scrisesera WOMENS, hm… ma uit si la barbati: MENS.
Nu am stralucit niciodata la engleza dar parca pluralul era WOMEN si MEN nu cu S la sfarsit! Dar, ma rog, cine sunt eu sa fac astfel de observatii unui ditamai magazinul! Si totusi… e corect ca mine, nu-i asa?

Votati in sondajul din dreapta sus!

Popularity: 5% [?]

Nu am mai scris de ceva vreme si imi tot zice lumea pe mess asta. Nu am mai scris pentru ca nu am avut dispozitia necesara sau pentru ca am facut 3 ani in cadrul unei companii in care am lucrat cu drag si in care credeam eu, naivul, ca sunt destul de bine plasat din punctul de vedere al sigurantei. 3 ani si vreo 10 zile in multinationala Burda.
Burda a reusit intr-un final dupa 3 ani de cand sunt eu in firma, sa gaseasca un sediu in care sa mute ambele tabere, Burda si Casa Lux. S-au mutat intai cei din Burda, apoi a venit si randul nostru, al celor de la Casa Lux. Eu ii cunosteam pe majoritatea din Burda caci lucrasem cu ei 1 an, iar cei de la CL erau oarecum sfiosi. Asadar saptamana trecuta ne-a venit si noua randul sa impachetam si sa ne mutam in nul sediu despre care auzeam tot felul de lucruri, ba ca ar fi ok, ba ca-i grota. Am incarcat masina de calculatoare si le-am mutat acolo. Era mai sigu asa decat sa imi scape careva calculatorul pe jos si sa stau sa ma uit dupa la el. Am strans, am pus in cutii, am incarcat in duba si ne-am mutat.
Luni la noul sediu, am ajuns voios, inca nestiind unde o sa stau, dar despachetam si imi pusesem calculatorul provizoriu pe un birou pentru ca aveam treaba.
La un moment dat, imi zice directorul ca vrea sa vb cu mine 1 minut. Merg la el in birou impreuna cu un polonez, care pe parcursul intregii discutii nu a scos un cuvant si ma intrebam de ce naiba l-a mai chemat acolo.
Primesc si vestea cea mare… Adi ne pare rau dar trebuie sa renuntam la un layouter odata cu unirea celor doua sedii, iar tu esti cel care pleaca, decizie care imi apartine si de la care nu mai este cale de intoarcere!
Din partea mea pauza si un zambet amar pe fata. Pana sa deschid gura, mi-au zburat prin cap toate planurile mele care se duceau, acum, pe apa sambetii, luna viitoare cu plata datoriilor si cuvantul “criza”. Asa m-am saturat de prostia asta de criza supraestimata si trasa de par, pe toate partile auzi, e criza frate ce vrei, criza in sus, criza in jos. Dar in cazul asta… nu era vorba numai de criza. Si am inceput o discutie cu directorul. Voiam o explicatie pentru aceasta concediere.
“Reorganizarea firmei si desfiintarea postului” scria in hartiile care erau pregatite deja pentru ca eu sa le semnez.
In toata mandria de trust, nemtesc, sunt multe titluri de reviste, insa doar cateva care se fac de la zero, si cu un numar mare de pagini. Revistele pe care le faceam eu Casa Lux si Casa de Vacanta erau fix astfel de reviste. Format mare, numar de pagini multe si se paginau de la zero. Cum sa concediezi exact omul care face revistele cele mai grele nu stiu.
Pentru Burda am pierdut un an de facultate, pentru ca un layouter a plecat din firma si din comoditate nu au ai angajat altul, iar eu i-am facut treaba 3 luni – exact cand aveam sesiune – muncind non stop si pana pe la 3 dimineata. Pentru revista Casa Lux, am stat multe zile peste program si predari cu 36 de ore lucrate in continuu, plus stat pana la 6 dimineata din cauza rahatului de software pe care l-au cumparat si din cauza caruia 4 ore in ziua predarii nu am facut nimic. Cand la toate astea, mai adaugam si o retea varza, un calculator care ii dai drumul si merge ca naiba, si despre care anunti si primesti raspunsul “pune si tu floriol pe el sa nu mai scartaie”, e clar ca nu iti mai poti face munca cum trebuie si te mai si enervezi.
Deci draga domnule director, poti sa iei motivul tau, reorganizare si desfiintarea postului, unui om care stie cu ce se mananca meseria de layouter, si sa te stergi cu el la fund. Pentru 3 ani lucrati cu drag in compania asta macar puteai sa zici: “Da bai Adi, ai suparat pe cine nu trebuie si mi s-a cerut plecarea ta” sau oricare ar fi motivul, dar nu sa-mi servesti astfel de gogosi.
Sa ai un angajat, care nu vine sa faca scandal ca sta peste program pana la nush ce ore, si care nu sparge usa si pleaca acasa la ora 6 jumate cand se termina programul, cum fac altii care spun “nu sta nimeni peste program pentru pozele voastre”, cred ca gasiti mai rar. 3 ani am lucrat pentru Burda cu placere si in 20 de minute au reusit sa imi lase un gust atat de amar. Daca asa stiti sa va tratati cu angajatii, atunci unde-i profesionalismul nemtesc cu care va laudati cand am venit la interviu. Sa concediezi un om in plina criza pentru un motiv atat de prostesc mi se pare absurd. Faceti intai o evaluare a angajatilor si dupa decideti cine e mai potrivit pentru job sau nu, dar nu ii concediati ca v-au suparat niste angajati platiti sa stea sa priveasca cum lucreaza fraierii.
Chiar imi placea in Burda! Pacat! Dar cum se spune un sut in fund este un pas inainte, sunt, insa, curios care-i pasul inainte, acum in plina criza cand toata presa e la pamant!

Popularity: 5% [?]